Sesiunea a VI-a: 79 de ani de la premiera filmului ATALANTA / L’ATALANTE (Jean Vigo, 1934)
Miercuri, 24 aprilie și Duminică, 28 aprilie, de la ora 19.30 la Cinemateca Eforie (Str. Eforie, Nr. 2), București
Miercuri, 24 aprilie și Duminică, 28 aprilie, de la 19.30 seara, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie Nr. 2, București), continuă difuzarea filmelor avangardei europene aflate în Arhiva Națională de Filme a României cu o peliculă semnată de Jean Vigo. Ce-a de-a șasea sesiune din cadrul proiectului Avangarda revizitată…, la care vă invităm, este dedicată împlinirii a 79 de ani de la premiera filmului ATALANTA / L’ATALANTE (Jean Vigo, 1934).
Concept și viziune curatorială: Igor Mocanu
Organizatori: Arhiva Națională de Filme a României – Cinemateca Eforie
Fiul unui anarhist politic notoriu, Miguel Almereyda, mort în 1917 în detenție politică în circumstanțe ciudate, Jean Vigo va debuta în 1930 cu A propos de Nice, un eseu documentar experimental, filmat cu o cameră cumpărată la mâna a doua, însă abil manevrată de acesta și de Boris Kaufman, cel de-al treilea frate al lui Dziga Vertov (Denis Kaufman), în care scenele realiste, cu povești neconvenționale, contrazic la tot pasul imaginea impecabil încadrată, în compoziții picturale neverosimile. De altfel, dimensiunea aceasta implicit documentară se va menține și pe parcursul celorlalte pelicule create de regizorul franco-hispanic (Taris, 1931; Zero de Conduite, 1933; L’Atalante, 1934), iar ficțiunea, acolo unde apare, este astfel cu atât mai penetrantă cu cât este mereu bruiată de impresia de realitate verosimilă, hic et nunc. Moștenirea avangardei cinematografice istorice transpare atât prin detalii instantanee absurde (puhoiul de pisici care ascultă muzică la patefon), cât mai ales prin maniera graduală de expunere a unei narațiuni altminteri fracturată și discontinuă. El însuși un anarhist social, politic și, nu în ultimă instanță, artistic, Jean Vigo va deveni, prin toate acestea, peste numai două decenii, unul din principalii idoli ai Noului Val Francez, adică ai neoavangardei cinematice, cea mai recentă invocație apărând, cum ager observa undeva criticul Maximilian Le Cain, în Eloge de l’amour (2001) al lui Jean-Luc Godard, în care apar anumite motive sonore din filmul lui Vigo.
Sesiunea a VI-a. Program: 24 și 28 aprilie, ora 19.30
ATALANTA / L’ATALANTE
Franța, 1934, a/n, sonor, Ficțiune, 78m27s
R. Jean Vigo
S. Jean Guinée, Albert Riéra, Jean Vigo
Producător: Jacques-Louis Nounez
Muzică: Maurice Jaubert
Imagine: Jean-Paul Alphen, Louis Berger, Boris Kaufman
Montaj: Louis Chavance
Cu: Michel Simon, Dita Parlo, Jean Dasté, Gilles Margaritis, Louis Lefebvre, Maurice Gilles, Raphaël Diligent ș.a.
*Avangarda revizitată.Avangarda Europeană (1919-1939) în Arhiva Națională de Filme a României – este un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, cu scopul cercetării modului în care s-a constituit cultura vizuală autohtonă și cultura filmului în perioada de până la și de după naționalizarea din 1948 a producției cinematografice din România, cât și a filmelor deținute de cinematografele locale. Filme anterioare: Sesiunea I-a: LA FÊTE ESPAGNOLE (Germaine Dulac, 1919/1920), BALLET MÉCANIQUE (Fernand Léger, Dudley Murphy, 1923/1924), AU SECOURS! (Abel Gance, 1923/1924), ENTR’ACTE (René Clair, 1924), UN CHIEN ANDALOU (Luis Buñuel, 1928); Sesiunea a II-a: LA SOURIANTE MADAME BEUDET (Germaine Dulac, 1922), L’ÂGE D’OR (Luis Buñuel, 1929); Sesiunea a III-a: FIÈVRE (Louis Delluc, 1921), LA FEMME DE NULLE PART (Louis Delluc, 1921), LE SANG D’UN POÈTE (Jean Cocteau, 1930/1945); Sesiunea a IV-a: LA ROUE (Abel Gance, 1923); Sesiunea a V-a: J’ACCUSE !(Abel Gance, 1938).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu