Marţi 8 octombrie se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui ION VOICU,
violonistul care a dus faima artei interpretative româneşti pe cele mai
importante scene ale lumii. Radio România Cultural prezintă de-a lungul
întregii zile grupaje editoriale dedicate, menite să releve importanţa
acestui muzician de excepţie.
ION VOICU s-a nascut la 8 octombrie 1923, în Bucuresti, într-o familie de muzicieni. Prima vioara a primit-o la vârsta de 5 ani, iar initierea în studiul acestui instrument a primit-o de la un student. Ulterior, Gabaret Avakian si Vasile Filip l-au pregatit pentru examenul de admitere la Academia Regala de Muzica din Bucuresti unde, la doar 14 ani, a intrat direct în anul V.
În anul 1940 a devenit membru al Orchestrei Radiodifuziunii Române, iar în 1941 a debutat pe scena Ateneului Român. La unul dintre numeroasele concerte si recitaluri care au urmat, a fost remarcat de George Enescu, marele compozitor oferindu-i, în casa de la Sinaia, câteva lectii.
În 1946, ca urmare a câstigarii Premiului National “Enescu –Menuhin” a plecat în Elvetia. În 1950 a devenit solist al Orchestrei Filarmonicii bucurestene, iar în anul 1955, dorinta de a-si aprofunda studiile l-a determinat sa plece la Conservatorul “Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova unde a studiat cu Iampolski si David Oistrah. Uriasul potential si ascensiunea tânarului violonist au convins conducerea de atunci a Ministerului Culturii sa achizitioneze si sa-i puna la dispozitie un instrument de exceptie, din anul 1956, Ion Voicu devenind primul român care detinea o vioara Stradivarius.
A concertat pe cele mai mari scene ale lumii (Royal Albert Hall si Wigmore Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Teatro Colòn din Buenos Aires, Musikverein si Konzerthaus din Viena etc.), în compania celor mai renumite orchestre (Berliner Philarmoniker, London Symphony Orchestra, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Filarmonica din Tokio, orchestrele simfonice din Cincinatti, Seattle, Baltimore, Los Angeles, Dresda, München etc.) si a colaborat cu eminenti muzicieni: Yehudi Menuhin, Isaac Stern, Henryk Szering, Monique Haas, Christoph Eschenbach, Sergiu Celibidache, John Barbiroli, Antal Dorati, Vàclav Neumann, André Cluytens etc.
A facut parte din juriul prestigioaselor concursuri internationale de vioara: “Piotr Ilici Ceaikoski” (Moscova), “Carl Flesch” (Londra), “Jan Sibelius” (Helsinki), “Johann Sebastian Bach” (Leipzig) si, de-a lungul carierei sale, a fost recompensat cu numeroase premii si distinctii, între care: Medalia de Aur a Academiei Franceze, Diploma de Onoare a Fundatiei “Eugène Ysaye”, Premiul Academiei Române, Diploma de Onoare a Ministerului Culturii si Premiul de Excelenta al Uniunii Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor din România.
A fost membru al Fundatiei “Henryk Szering” si al Consiliului UNICEF.
Espresso– unicul interviu cu Ion Voicu din arhiva Radio România, realizat de Silviu Gavrilă în 1976
Dimineaţa crossover- interviu în direct cu violonistul şi dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi despre Ion Voicu
Oaza de muzică (ediţie specială, 55 minute).
Invitaţi în direct Madeleine Voicu (soţia muzicianului) şi Mădălin Voicu
(violonist, dirijor şi politician). Realizator Sorina Goia
Espresul de seară– interviu (de la New York) cu Alexandru Tomescu despre Ion Voicu
ION VOICU s-a nascut la 8 octombrie 1923, în Bucuresti, într-o familie de muzicieni. Prima vioara a primit-o la vârsta de 5 ani, iar initierea în studiul acestui instrument a primit-o de la un student. Ulterior, Gabaret Avakian si Vasile Filip l-au pregatit pentru examenul de admitere la Academia Regala de Muzica din Bucuresti unde, la doar 14 ani, a intrat direct în anul V.
În anul 1940 a devenit membru al Orchestrei Radiodifuziunii Române, iar în 1941 a debutat pe scena Ateneului Român. La unul dintre numeroasele concerte si recitaluri care au urmat, a fost remarcat de George Enescu, marele compozitor oferindu-i, în casa de la Sinaia, câteva lectii.
În 1946, ca urmare a câstigarii Premiului National “Enescu –Menuhin” a plecat în Elvetia. În 1950 a devenit solist al Orchestrei Filarmonicii bucurestene, iar în anul 1955, dorinta de a-si aprofunda studiile l-a determinat sa plece la Conservatorul “Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova unde a studiat cu Iampolski si David Oistrah. Uriasul potential si ascensiunea tânarului violonist au convins conducerea de atunci a Ministerului Culturii sa achizitioneze si sa-i puna la dispozitie un instrument de exceptie, din anul 1956, Ion Voicu devenind primul român care detinea o vioara Stradivarius.
A concertat pe cele mai mari scene ale lumii (Royal Albert Hall si Wigmore Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Teatro Colòn din Buenos Aires, Musikverein si Konzerthaus din Viena etc.), în compania celor mai renumite orchestre (Berliner Philarmoniker, London Symphony Orchestra, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Filarmonica din Tokio, orchestrele simfonice din Cincinatti, Seattle, Baltimore, Los Angeles, Dresda, München etc.) si a colaborat cu eminenti muzicieni: Yehudi Menuhin, Isaac Stern, Henryk Szering, Monique Haas, Christoph Eschenbach, Sergiu Celibidache, John Barbiroli, Antal Dorati, Vàclav Neumann, André Cluytens etc.
A facut parte din juriul prestigioaselor concursuri internationale de vioara: “Piotr Ilici Ceaikoski” (Moscova), “Carl Flesch” (Londra), “Jan Sibelius” (Helsinki), “Johann Sebastian Bach” (Leipzig) si, de-a lungul carierei sale, a fost recompensat cu numeroase premii si distinctii, între care: Medalia de Aur a Academiei Franceze, Diploma de Onoare a Fundatiei “Eugène Ysaye”, Premiul Academiei Române, Diploma de Onoare a Ministerului Culturii si Premiul de Excelenta al Uniunii Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor din România.
A fost membru al Fundatiei “Henryk Szering” si al Consiliului UNICEF.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu